Un soi de revani fara ou!
Ingrediente: blatul: o cană
de griş, o jumătate de cană de fulgi de nucă de cocos (ideal de migdale dulci!),
o lingură mare de zahăr (o facem pentru pancreasul european, nu arab!), 75 g
unt + 5 g pentru uns forma, 25-30 de migdale întregi.
Siropul: două căni de zahăr,
750 ml de apă, esenţă de trandafiri, esenţă de portocale, zeama de la ½ lămâie,
coajă rasă de lămâie, portocală, un baton de scorţişoară, un baton de vanilie.
Metodă: într-un vas încăpător (un lighenaş mai larg) se amestecă grişul cu
zahăr şi cu untul topit, frecându-se bine pentru a nu face cocoloaşe. Se adaugă
două linguri de apă rece, se mai freacă între palme, ca la couscous. Se pune o
jumătate din cantitatea de griş în tava unsă bine cu unt.
Peste griş se pune un
strat generos de nucă de cocos sau de migdale măcinate. Deasupra se acoperă cu
restul de griş. Se taie blatul în romburi, cu grijă, pentru a nu sfărâma
structura blatului. Pe fiecare romb se îndeasă câte un miez de migdale (sau de
nucă) şi se dă la cuptor, la 180° C. Între timp se face siropul, fierbându-se
apa cu zahărul, zeama de lămâie, cojile şi scorţişoara, pentru 15 minute. La
final, după ce se dă la o parte de pe foc, se adăugă esenţele. Când grişul s-a
rumenit deasupra, se scoate din cuptor, se închide focul. Se însiropează cu un
polonic, gradual, băgându-se blatul mereu în cuptorul cald, pentru ca grişul să
se umfle uniform şi să absoarbă siropul. Se repetă operaţia până când s-a
terminat siropul. Chiar dacă pare că blatul înoată în sirop, se lasă ca atare,
fiindcă grişul se va umfla tot până la urmă. Se lasă măcar 12 ore sau până a
doua zi, când se scot romburile cu grijă, să nu se sfărâme, pe un platou. Se
serveşte cu o cafea tare cu scorţişoară sau cardamă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu