Pentru că unii m-au întrebat unde este elementul clasic de dacquoise în prăjitura cu ciocolată de la „Produsele Casei”, ei bine, este incorporat în cremă! L-am ascuns, deoarece am făcut prăjitura pentru cineva care nu iubeşte albuşurile (la vedere).
(Denumirea vine de la localitatea franceză Dax, cândva ortografiată D’Acqs)
Ingrediente: 8 albuşuri proaspete, 500 g zahăr, 250 g amande măcinate sau nuci sau alune de pădure (eu le prefer!)
Metodă: Clasică, aceeaşi ca pentru obţinerea bezelelor sau a pricomigdalelor. Dar, coacerea are un secret pentru a menţine blatul alb. Iar eu fac blatul ca la bezelele italiene. Totuşi, pentru 8 albuşuri, vă anunţ că este necesară procurarea unui lighean destul de înalt, fie din plastic rezistent la căldură, fie din inox, fie, desigur, a clasicului cul-de-poule. Şi, desigur, istoria: Când am făcut prima dată această prăjitură, l-am avut invitat la masă pe un mare negustor de flori din urbe. La rându-i mare amator de bucătărit (admit că făcea nişte cozonaci ca nimeni altul iar cornuleţele sale cu nucă sunt greu de reuşit!) gustă din dacquoise, (o făcusem cu cremă de ciocolată şi frişcă), o „haleşte” pe toată (practic a dispărut din farfurie cât ai zice peşte), mai cere o porţie şi în final declară: „Dacă prăjitura aceasta avea şi un blat de cocă, era cu adevărat bună!” De unde am tras concluzia că „de gustibus” mai trebuie discutate, mai ales când ai numai patru clase şi ai luat meditaţii de limba franceză cu Prinţesa Ghica, la 5 lei ora…
