Două gulii mari (doi napi), o ridiche lungă, Daikon, 150-200 g sare mare de murături, o linguriţă cu vârf de boia de ardei iuţi, o căpăţână de usturoi pisat, câteva linguri (după gust) de sos de peşte (în lipsă, peştişori (hamsii) uscaţi şi măcinaţi 2 linguriţe), 2, 3 linguri de pui de creveţi uscaţi, 300 g stridii, un vârf de cuţit de scorţişoară, un ardei kapia, un gogoşar, o ceapă mare, o pară chinezească (din acelea rotunde) sau două pere obişnuite, un măr, o lingură bună de zahăr, ghimber curăţat de coajă cat o nuca, un vârf de linguriţă de enibahar, un vârf de linguriţă de nucşoară, o linguriţă de boabe de muştar, o linguriţă de seminţe de susan.
Metodă: Se curăţă napii de frunze şi de coajă şi se taie julien destul de fin. La fel se procedează şi cu ridichea Daikon. Se amestecă cu 150 g sare şi se freacă, lăsându-se la sare pentru cel puţin trei ore, după care se freacă iar bine şi se scurg, apoi se spală în câteva ape (cel puţin trei).
Separat se pregăteşte marinata: se curăţă toate legumele şi fructele şi se dau la robot până se fac o pastă, amestecându-se şi cu praful de peşte sau cu sosul de peşte. Se pune pasta într-un lighean încăpător şi se adaugă toate mirodeniile, stridiile curăţate, creveţii uscaţi, zahărul, muştarul şi seminţele de susan Cine doreşte, poate mixa odată cu legumele şi creveţii, dar nu şi stridiile. (Acestea sunt opţionale. Obligatorii pentru gust, dacă nu se găsesc şi să fie proaspete, mai bine lipsă!) Atenţie la boiaua de ardei. Dacă este prea iute… Asta e, măriţi cantitatea de legume! Ridichea şi guliile tăiate julien se amestecă în lighean cu marinata şi apoi se pun în vase din lut care se leagă la gură cu două, trei straturi de până şi se pun la fermentat în pământ. Cu cât timpul de fermentare este mai lung (2, 3 ani), cu atât virtuţile medicinale sunt mai bune iar gustul cu adevărat deosebit. Dacă nu există aceste posibilităţi, se fermentează totul în borcane din sticlă, la fel ca pentru murăturile noastre. O metodă eficientă este punerea legumelor în pungi de plastic legate ermetic, pentru că legumele se pot întoarce şi astfel veni în contact permanent, atât cu sucul pe care-l mai lasă ele, dar şi cu marinata.


